reprezentare logo Kosson

Doctorand Angela RepanoviciVă aduc la cunoștință că în ziua de 20 noiembrie 2009, ora 12, în corpul M sala MP1 la Facultatea de Științe Economice va avea loc susținerea publică a tezei de doctorat intitulată STRATEGII DE MARKETING PENTRU PROMOVAREA ŞI VIZIBILITATEA PRODUCŢIEI ŞTIINŢIFICE A UNIVERSITĂŢII PRIN DEPOZITE DIGITALE, elaborată de doctoranda dr. ing. CODREANU Gh. Angela căs. REPANOVICI, sub conducerea științifică doamnei prof.dr. Liliana DUGULEANĂ și în cotutelă domnul prof.dr. Mircea REGNEALĂ în vederea obţinerii titlului ştiinţific de doctor, în domeniul fundamental ȘTIINŢE ECONOMICE, domeniul MARKETING.

Următorul text constituie o eșantionare a rezumatului tezei de doctorat, textul integral al acestui rezumat putând fi accesat pe siteului comunității la: {xtypo_download}bibliotecă{/xtypo_download} INTRODUCERE

Lucrarea abordează un domeniu interdisciplinar, strategii de marketing aplicate în domeniul educaţional prin promovarea prin depozite digitale a producţiei ştiinţifice ca rezultat al cercetării ştiinţifice.

Modelele de comunicare academice s-au modificat în societatea informaţională. Cercetarea ştiinţifică include publicarea rezultatelor cercetării. Lucrările ştiinţifice publicate devin elemente componente ale producţiei ştiinţifice a cercetătorului, a instituţiei, a ţării. Impactul acestor cercetări se măsoară cu indicatori scientometrici. În condiţiile  creşterii continue a preţului publicării şi a accesului la rezultatele publicării s-a dezvoltat mişcarea ”open access” - „acces deschis”, mişcare mondială puternic dezbătută în mediul internaţional. Universităţile au reacţionat şi au aderat la această mişcare publicând rezultatele cercetărilor în acces liber pe internet. Programele de cercetare au găsit soluţii tehnice: surse deschise, depozite digitale.

În România aceste schimbări nu au determinat reacţii, nici un organism nu a lansat iniţiativa dezvoltării unor astfel de produse. În lucrare se prezintă situaţia internaţională, soluţiile şi rezoluţiile adoptate. Se analizează mixul de marketing al depozitului digital, care este considerat un nou produs tehnologic, un instrument de cuantificare, prezervare, diseminare şi promovare a producţiei ştiinţifice a universităţii. Se analizează impactul cercetărilor, măsurabil prin indicatori scientometrici. O atenţie deosebită este acordată comportamentului producătorului de informaţie şi a utilizatorului de informaţie în mediul academic.

Pornind de la aceste analize se implementează primul depozit digital pilot cu producţia ştiinţifică a două departamente de cercetare din Universitatea Transilvania. Lucrarea are 249 pagini, 105 tabele, 130 figuri, 10 anexe şi 199 surse bibliografice. Lucrarea este structurată în cinci capitole.

Teza de doctorat reprezintă rezultatul cercetărilor întreprinse de către autoare pe parcursul a trei ani, cu sprijinul ştiinţific şi logistic al unui număr important de persoane, cărora doresc să le mulţumesc şi le datorez toată recunoştinţa mea.

{xtypo_rounded2}Capitolul 1. Accesul deschis la informaţia ştiinţifică prin depozite digitale instituţionale {/xtypo_rounded2}

{xtypo_dropcap}S{/xtypo_dropcap}ocietatea informaţională actuală este una din cele mai provocatoare societăţi din cursul istoriei. Deşi noile tehnologii ne facilitează accesul mai uşor şi rapid la informaţie, acum apar noi priorităţi şi obiective în societatea cunoaşterii. ACCESUL DESCHIS este varianta electronică a publicaţiei ştiinţifice, care poate fi citită pe internet, tipărită, distribuită fără nici un scop comercial, fără nici o plată sau restricţie.

În Europa s-au dezvoltat depozite digitale în 30 ţări şi reprezintă 50% din totalul depozitelor dezvoltate în întreaga lume. Anglia deţine 11% din depozitele digitale din lume iar sofware-ul cel mai utilizat dintre cele disponibile gratuit ca sursă deschisă este Dspace, folosit în proporţie de 30% de către depozitele existente. Depozitele de tip instituţional reprezintă 81% din total.
Conţinutul depozitelor e reprezentat în proporţie de 62% cu articole ştiinţifice publicate în jurnale. 84% sunt documente în limba engleză şi 58% din depozite sunt multidisciplinare.
În aceste înregistrări nu există nici un depozit digital românesc. În repertoriul revistelor în acces deschis există 18 reviste româneşti. Universităţile din Iaşi, Craiova şi Oradea şi-au înregistrat buletinele universităţilor. Există şi reviste româneşti în acces deschis: Revista de turism, Revista Phillologica Romanica, Theoretical and Applied Economics. În cadrul portalului informaţiei europene pentru publicaţiile în acces deschis cu peste 1 milion de documente din 23 de ţări în 25 de limbi nu există nici un depozit digital românesc înregistrat, Reţeaua a fost creată în cadrul programului european FP7.
Ca o concluzie generală, problema accesului deschis nu mai este de multă vreme una care preocupă doar comunitatea oamenilor de ştiinţă, ci este asumată la nivel global.
La nivelul Uniunii Europene, sistemul de editare ştiinţifică este văzut ca un element fundamental al sistemului european de cercetare şi, în acest sens, în ultimii ani au fost elaborate două documente esenţiale: un studiu privind evoluţia economică şi tehnică a pieţelor de editare ştiinţifică din Europa, realizat la cererea Comisiei Europene, şi comunicatul comun al comisarilor europeni pentru ştiinţă şi cercetare şi pentru Societatea Informaţională, privind informaţia ştiinţifică în era digitală.

În România, deocamdată abordarea accesului deschis nu face obiectul unor dezbateri reale în mediul ştiinţific şi universitar. Preocuparea principală nu este neapărat cea a accesului restrictiv la conţinutul publicaţiilor ştiinţifice româneşti, ci cea a acceslui limitat la informaţia ştiinţifică din revistele de prestigiu din străinătate şi la bazele de date ştiinţifice.

{xtypo_rounded2}Capitolul 2. Măsurarea vizibilităţii producţiei ştiinţifice a universităţii prin metode scientometrice{/xtypo_rounded2}

{xtypo_dropcap}S{/xtypo_dropcap}cientometria a devenit un instrument fundamental al stabilirii valorii internaţionale a unui om de ştiinţă, a unei universităţi, dar şi în evaluarea statistică a unor rezultate obţinute de o ţară, plecând de la atenţia pe care aceasta o arată dezvoltării a ceea ce este astăzi, cunoaştere, elementul de bază în definirea unei economii prospere, deci al unui progres tehnologic constant (Haiduc, 2001).
Scientometria este un domeniu al ştiinţei care se ocupă cu cercetarea mecanismelor de lucru ale cercetării fundamentale, folosindu-se în această activitate socială de metode cantitative, în principal ale statisticii matematice, Evaluarea scientometrică este în fond un subcapitol al ştiinţei scientometriei (Brown, 2002).
Evaluarea cercetării științifice prin metode scientometrice
Analiza statistică a literaturii ştiinţifice a început în primul sfert al secolului al XX -lea prin compararea productivităţii ştiinţifice a mai multor ţări, pe baza lucrărilor publicate. Interesul a fost foarte mic. Apariţia (1963) bazei de date Science Citation Index (SCI) la Institute for Scientific Information (ISI, Philadelphia, PA, USA) a constituit o cotitură pentru oamenii de ştiinţă şi managerii din întreaga lume, care aveau astfel la îndemână un instrument de evaluare cantitativă pentru studiile privind dezvoltarea ştiinţei. Institutul ISI şi-a început baza de date cu colectarea informaţiilor de la 2300 de reviste şi astăzi s-a ajuns la aproape 5000 de reviste periodice din aproape toate domeniile ştiinţei (cifra variază anual între 4000-5000 reviste), care se apreciază că produc cca. 90% din noutăţile cu adevărat valoroase ce conduc la progresul ştiinţei şi tehnologiei contemporane. Acestea reprezintă revistele din „mainstream journals” (curentul principal). Se estimează la 150.000 numărul revistelor ştiinţifice care apar în toată lumea. În afara datelor bibliografice uzuale, SCI procesează referinţele tuturor lucrărilor publicate în revistele analizate, oferind astfel o posibilitate unică pentru urmărirea propagării informaţiei ştiinţifice şi evidenţiind astfel structuri relaţionale (Frangopol P., 2005).
Producţia şi productivitatea ştiinţifică
Producţia ştiinţifică este un indicator important al gradului de dezvoltare a unei ţări şi este în prezent riguros monitorizată de Institutul de Informare Ştiinţifică (ISI - Institute for Scientific Information) din Philadelphia, USA. De aceea, din numărul total de reviste ştiinţifice, care depăşeşte 100000 în întreaga lume, sunt luate în seamă aproximativ 3500, considerate „reviste din fluxul principal [mainstream journals]” al ştiinţei, cuprinse în aşa numita „Lista ISI” (Acad. Haiduc, 2001).
Acestea sunt cele mai citite şi citate reviste ştiinţifice şi deci cele mai importante. Publicarea în aceste reviste este controlată de referenţi acreditaţi şi prezintă o anumită garanţie a calităţii unei lucrări ştiinţifice.
Scientometria-măsurarea ştiinţei
Măsurarea performanţei cercetării ştiinţifice şi, mai ales, importanţa standardizării indicatorilor sunt abordate incluzând aspecte cum ar fi relaţiile interdiscipilinare, colaborare, utilizatori performanţi. Multe probleme sunt prezente: limba, cronologia, comparabilitatea diferitelor sisteme de cercetare, probleme legate de statistică şi teoria invarianţei indicatorilor.


{xtypo_info}Haiduc, I. (2001). Imaginea externă a științei românești. Revista de politica științei și scientometrie , 2-15.
Brown, T. (2002). Definiţia scientometriei. Bucureşti: Ed-astra.
Frangopol, P. (2005, Martie 25). Revista internaţională scientometrics. România Liberă , p. 2.{/xtypo_info}

{xtypo_rounded2}Capitolul 3: Promovarea producţiei ştiinţifice a universităţilor prin depozite digitale instituţionale{/xtypo_rounded2}

{xtypo_dropcap}P{/xtypo_dropcap}roducţia ştiinţifică a unei naţiuni, instituţii, persoane, este o valoare inestimabilă de care dispune o comunitate, sau chiar o anumită persoană fizică. Ea are o bogată semnificaţie spirituală, o misiune culturală nobilă, este componenta dezvoltării ştiinţifice, dar şi o componentă economică din ce în ce mai importantă. Administrarea producţiei ştiinţifice este o problemă vitală pentru prezervarea şi dezvoltarea acesteia, pentru studierea, cunoaşterea şi promovarea sa astfel încât întreaga societate să poată beneficia de cunoaşterea dezvoltată.

Instituţiile de învăţământ superior, institutele de cercetare, universităţile, academiile sunt implicate în activitatea de cercetare ştiinţifică. Producţia ştiinţifică din punct de vedere al implicării în cercetarea ştiinţifică a acestor instituţii cuprinde lucrările ştiinţifice, rapoartele ştiinţifice, lucrările conferinţelor, tezele de doctorat, dizertaţiile, proiectele de diplomă.
Dezvoltarea depozitelor digitale instituţionale reprezintă o abordare foarte nouă pentru multe universităţi din lume, iar depozitele de succes ar putea revoluţiona promovarea publicaţiilor ştiinţifice din comunităţile academice, deschizând accesul la cercetare mult mai rapid în procesul de descoperire şi formând alte deprinderi de cercetare şi comunicare a informaţiei.
Depozitul digital instituţional, instrument de promovare a producţiei ştiinţifice a universităţii
Un depozit digital instituţional furnizează oportunitatea de a crea un loc virtual central, unde membrii universităţii să poată arhiva lucrările academice şi administrative digitale. Atunci când diferite materiale digitale – care includ e-print-uri ale facultăţii, lucrări ale studenţilor şi surse de arhivă primare – sunt arhivate într-un spaţiu digital comun, conţinutul digital are potenţialul să devină cel mai mare capital intelectual al instituţiei. Odată ce colecţia digitală este organizată, interesul creşte prin introducerea unei noi căi de acces şi utilizare a conţinutului digital.
Rolul marketingului în valorificarea şi dezvoltarea producţiei ştiinţifice prin depozite digitale
Valorificarea producţiei ştiinţifice naţionale presupune, pe de o parte, buna conservare şi prezervare a acesteia şi, pe de altă parte, organizarea accesului la aceste documente,  astfel încât să poată să îşi îndeplinească misiunea de dezvoltare culturală, socială, economică şi educativă.
Activitatea de valorificare a producţiei ştiinţifice are atât o componentă cultural-ştiinţifică, legată de analiza şi difuzarea informaţiilor cu privire la semnificaţia producţiei ştiinţifice cât şi una economică. Aceasta din urmă se referă la administrarea sa eficientă atât din punct de vedere financiar. Pentru a se realiza acest lucru este vitală adoptarea şi urmărirea unor politici de marketing corespunzătoare.
Prin activităţi eficiente de management şi marketing, proiectate şi urmărite pe termen lung, se poate realiza nu numai conservarea şi păstrarea producţiei ştiinţifice, dar şi mai buna sa cunoaştere de către societate în ansamblu. În plus se va obţine şi dezvoltarea producţiei ştiinţifice naţionale din punct de vedere cantitativ, dar şi calitativ.
Strategiile mixului de marketing al producţiei ştiinţifice
Cei patru P în cazul depozitului digital pot fi reprezentaţi astfel:
Produs – Produsul este chiar depozitul digital. La randul său acest produs conţine alte produse, care sunt materialele arhivate, lucrări ştiinţifice, rapoarte de cercetare, teze de doctorat, dizertaţii de masterat, proiecte de diplomă
Preţ - În cazul acestor depozite stabilirea preţului, respectiv punerea la dispoziţia cercetătorilor a rezultatelor cercetării, este foarte clară, respectiv gratuitate.
Plasamentul - Distribuţia ofertei depozitelor digitale se face în general local şi direct pentru unele produse. În prezent materialele dintr-o arhivă sunt puse la dispoziţia unui public îndepărtat din punct de vedere geografic prin intermediul fotocopiilor, al microfilmelor şi al internetului. Expoziţiile temporare sunt de asemenea o cale prin care patrimoniul cultural aflat în gestiunea unei organizaţii de tip arhivă ajunge să fie accesibil şi cunoscut direct de persoane aflate foarte departe în spaţiu de instituţia respectivă.

Promovarea – Această componentă reprezintă cel mai important element al mixului de marketing. Promovarea producţiei ştiinţifice, obţinerea de recompense prin citări, recunoaşterea internaţională a autorilor şi a instituţiei reprezintă scopul principal şi dezvoltarea depozitului digital.

{xtypo_rounded2}Capitolul 4. Cercetarea de marketing „Atitudini, opinii şi comportamente ale cadrelor didactice universitare privind constituirea unui depozit digital instituţional cu producţia ştiinţifică a universităţii Transilvania”{/xtypo_rounded2}

{xtypo_dropcap}F{/xtypo_dropcap}ormularea ipotezelor generale şi a ipotezelor statistice
Se dezvoltă o cercetare  pentru a afla părerea comunităţii academice cu privire la accesul liber la informaţie, necesitatea punerii la dispoziţia umanităţii a cercetărilor ştiinţifice, alinierea la dezvoltarea instituţională internaţională prin constituirea, implementarea şi dezvoltarea unui depozit digital cu toată producţia ştiinţifică a universităţii.
Ipoteze generale
1.Informaţiile pe care le posedă profesorii privind producţia ştiinţifică a universităţii sunt insuficient promovate.
2.Calitatea cercetărilor ştiinţifice elaborate de cercetătorii universităţii este bună.
3.Legătura între cercetarea ştiinţifică, lucrările publicate şi recompensa academică prin numărul de citări este foarte puternică.
4.Gradul în care profesorii sunt sprijiniţi pentru publicarea cercetărilor este redus.
5.Atitudinea profesorilor privind societatea informaţională, cerinţele informaţionale şi diseminarea cunoaşterii este favorabilă.
Ipoteze statistice:
H0: 60% din cadrele didactice cunosc jurnale în acces liber.
H1: Mai puţin de 60% din cadrele didactice cunosc jurnale în acces liber
H0: Gradul mediu de mulţumire al cadrelor didactice privind nevoia de studiu oferită de documentele bibliotecii este de  3 puncte pe o scară de la 1 la 4.
H1: Gradul mediu de mulţumire al cadrelor didactice privind nevoia de studiu oferită de documentele bibliotecii este mai mică de 3 puncte pe o scară de la 1 la 4.
H0: Nu există diferenţe între bărbaţi şi femei cu privire la măsura în care rezultatele cercetărilor sunt influenţate de accesul la informaţie
H1: Există diferenţe între bărbaţi şi femei cu privire la măsura în care rezultatele cercetărilor sunt influenţate de accesul la informaţie
H0: Nu există diferenţe între femei şi bărbaţi cu privire la dorinţa de a arhiva singur cercetările sau a apela la personal specializat
H1: Există diferenţe între femei şi bărbaţi cu privire la dorinţa de a arhiva singur cercetările sau a apela la personal specializat
H0: Nu există diferenţe între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte utilitatea linkurilor de pe pagina web a universităţii de promovare a cercetării
H1: Există diferenţe între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte utilitatea linkurilor de pe pagina web a universităţii de promovare a cercetării
H0: Există diferenţe semnificative între opiniile femeilor şi bărbaţilor privind volumul de informaţii pe care deţin privind publicarea în acces liber.
H1: Nu există diferenţe semnificative între opiniile femeilor şi bărbaţilor privind volumul de informaţii pe care deţin privind publicarea în acces liber.

Chestionarul şi diseminarea
Chestionarul, ca instrument de culegere a datelor, reprezintă o succesiune logică de întrebări, ce asigură un dialog de genul întrebare – răspuns, până la epuizarea problematicii cercetate, reflectată de întrebările respective. Chestionarul cu tema „Atitudini, opinii şi comportamente ale cadrelor didactice universitare privind constituirea unui depozit digital instituţional cu producţia ştiinţifică a Universităţii Transilvania” a fost conceput pe baza obiectivelor şi ipotezelor formulate.
Cercetarea s-a desfăşurat folosind varianta chestionarului electronic, care a fost diseminat printr-un email la membrii comunităţii academice. În email s-a indicat link-ul de unde se poate accesa chestionarul, în perioada februarie-martie 2009.

S-au trimis email-uri la 550 membri. Pentru ca eşantionul să fie validat era nevoie de 268 răspunsuri. În final s-au obţinut 270 răspunsuri.

{xtypo_rounded2}Capitolul 5. Strategii de marketing pentru creşterea vizibilităţii cercetării ştiinţifice româneşti. Studiu de caz la universitatea Transilvania din Braşov{/xtypo_rounded2}

Misiunea depozitului digital
Depozitul digital este un produs al tehnologiei informaţiei pe care universitatea îl oferă membrilor comunităţii sale pentru gestionarea şi difuzarea materialelor digitale create de către instituţie şi membrii comunităţii.
Acest produs este în esenţă un angajament organizatoric privind gestionarea materialelor produse de universitate, organizarea, accesul şi distribuţia lor dar şi conservarea pe termen lung.
Prin acest produs se vor colecta şi distribui toate documentele ştiinţifice create de membrii universităţii.
Obiectivele depozitului digital
Obiectivul principal al depozitului digital este creşterea impactului cercetării ştiinţifice a universităţii prin promovarea producţiei ştiinţifice a universităţii prin depozitul digital instituţional şi, în acest mod, vizibilitatea ei pe plan mondial şi european şi valorificarea pentru creşterea aportului românesc la dezvoltarea ştiinţifică şi tehnologică.
Echipa de implementare a depozitului digital
Pentru asigurarea implicării persoanelor specializate şi a se asigura un parteneriat performant se propune ca Departamentul de informatizare,  Platforma de cercetare interdisciplinară ASPECKT și departamentul de cercetare Sisteme mecatronice avansate, cu direcţia Digitizare şi prelucrare de imagine, să realizeze pentru început un DEPOZIT DIGITAL PILOT.
Organizarea conţinutului depozitului digital se poate face pe departamente de cercetare sau pe facultăţi la nivelul cărora se va lua și decizia tipului de materiale ce se depozitează.
Strategii de achiziţie a lucrărilor ce vor fi arhivate în depozit:

  • iniţierea echipei academice în auto-arhivare;
  • redactare de instrucţiuni pentru ca autorii să-şi arhiveze singuri articolele;
  • redactare de instrucţiuni cu privire la managementul dreptului de autor, documentaţia de solicitare a permisiunii unui editor, în mod special, permisiunea în numele autorului;
  • digitizarea copiilor pe suport tradiţional este realizată de o echipă instruită;
  • verificarea politicilor editoriale , a dreptului de autoarhivare.

Procedura de achiziţie presupune următoarele etape:

  • Autorii trimit pe email publicaţiile dorite pentru arhivare.
  • Echipa proiectului verifică dreptul de proprietate intelectuală şi acordă dreptul de arhivare.
  • Autorul îşi arhivează on-line publicaţiile.

Dezvoltarea politicilor de achiziţie, distribuţie şi menţinere se face prin:
Politicile de decizie se referă la conţinutul depozitului. Trebuie stabilit ce documente se acceptă pentru a fi arhivate, cine poate arhiva documentele, cine va oferi metadatele. Se vor introduce şi proceduri ce au în vedere calitatea lucrărilor: practic o comisie peer-review care se va activa in principal în cazul proiectelor de diplomă şi care va avea obligaţia de a verifica şi dacă proiectul nu este plagiat.
Managementul colecţiilor şi a spaţiului informaţional se face ţinând cont de serviciile oferite. Depozitul digital va oferi servicii de management al colecţiilor, de căutare, de indexare şi stocare a documentelor:

Figura 5.5: Schema de funcţionare a depozitului digital, Sursa  (Kosson, 2009).

Depozitul  digital este diferenţiat de alte colecţii digitale prin următoarele caracteristici:

  • conţinutul este depozitat într-un depozit digital fie de către creator, deţinător sau de terţi;
  • arhitectura depozitului destionează deopotrivă conţinutul şi metadatele;
  • depozitul oferă un set minim de servicii de bază, de exemplu introducere, extragere, căutare, controlul accesului;
  • depozitul trebuie să fie sustenabil şi de încredere, bine susţinut şi bine gestionat.

Serviciile cheie pe care depozitele digitale trebuie să le acopere în câteva zone funcţionale sunt:

  • Acces crescut la resurse;
  • Noi modalităţi de peer-review şi de publicare;
  • Managementul informaţiilor la nivel corporatist (managementul înregistrărilor şi sistemele de management ale conţinutului);
  • Partajarea datelor (reutilizarea datelor din cercetare, reutilizarea obiectelor didactice);

Prezervarea resurselor digitale.
Depozitele digitale constituie de fapt un complex de servicii gestionate pentru a servi un scop şi un anumit segment de utilizatori. Nu există o definiţie care să stabilească distinct graniţele a ceea ce este un depozit digital.



S-au stabilit comunităţile depozitului, adică tipurile de materiale ce se vor încărca în depozit şi anume: Articole ştiinţifice, dizertaţii masteranzi, lucrări studenţeşti, proiecte de diplomă, rapoarte de cercetare doctoranzi, teze de doctorat.

Pentru început se încarcă dizertaţiile masteranzilor de la masterul de cercetare din domeniul marketing.

{xtypo_rounded2}Ce este nou{/xtypo_rounded2}

Noutatea tezei de doctorat constă în:

  1. tematica şi obiectul investigaţiilor teoretice şi experimentale - la noi în ţară nemaiexistând o astfel de abordare atât din punct de vedere al obiectului de studiu – cercetări de marketing educaţional centrat pe cadrul didactic, privind promovarea producţiei ştiinţifice a universităţii;
  2. studierea comparativă a al caracteristicilor tehnice şi funcţionale a tehnologiilor de implementare a depozitului digital;
  3. dezvoltarea mixului de marketing în cazul depozitului digital abordat prin dezvoltarea celor 8P;
  4. realizarea strategiei de marketing pentru promovarea şi vizibilitatea producţiei ştiinţifice a universităţii;
  5. realizarea strategiilor de comunicare în cazul depozitului digital;
  6. dezvoltarea politicii de produs în cazul depozitului digital;
  7. metodele moderne de cercetare bazate pe softuri de ultimă generaţie;
  8. investigaţii teoretice şi experimentale privind utilizarea indicatorilor scientometrici în evaluarea publicaţiilor academice;
  9. cercetare cantitativă de marketing privind atitudini, opinii şi comportamente ale cadrelor didactice universitare;
  10. implementarea depozitului digital la Universitatea Transilvania.

{xtypo_rounded2}Cuprins{/xtypo_rounded2}

Introducere
Stadiul actual al cercetărilor în domeniul marketingului educaţional

CAPITOLUL 1. Accesul deschis la informaţia ştiinţifică, prin depozite digitale instituţionale
1.1. Importanţa informaţiilor ştiinţifice
1.2. Accesul liber la cercetarea ştiinţifică
1.3. Evoluţia mişcării „acces deschis” la informația științifică
1.4. Evoluția comunicării academice în raport cu dezvoltarea tehnologiilor de multiplicare
1.5. Modalităţile prin care se poate realiza accesul liber
1.5.1 Reviste cu acces deschis
1.5.1.1 Metodele de distribuţie ale accesului deschis
1.5.1.2 Utilizatorii accesului deschis
1.6. Alte iniţiative ale accesului liber
1.7. Obstacolele care limitează accesul liber
1.8. Aspecte generale ale depozitelelor instituţionale
1.9. Proiecte de cercetare dezvoltate pentru crearea de instrumente şi servicii pentru accesul deschis la informaţia ştiinţifică  
1.9.1 Politica de autoarhivare şi dreptul  de autor al editorilor prin  proiectul RoMEO
1.9.2 Proiectul OpenDOAR -  The Directory of Open Access Repositories
1.9.3 Proiectul DOAJ- Directory of Open Acess Journal
1.9.4 Proiectul ROAR- Registry of Open Access Repository
1.9.5 Proiectul : Harta depozitelor digitale
1.9.6 Proiectul DRIVER: Networking European Scientific Repositories
1.10. Modele de dezvoltare a depozitelor digitale
1.11. Tehnologii informatice existente pentru constituirea depozitelor digitale

CAPITOLUL 2 Măsurarea vizibilităţii producţiei ştiinţifice a universităţii prin metode scientometrice
2.1. Dezvoltarea scientometriei ca ştiinţă
2.2. Evaluarea cercetării științifice prin metode scientometrice
2.3. Producţia şi productivitatea ştiinţifică
2.4. Evoluţia bibliometriei şi scientometriei
2.5. Scientometria - măsurarea ştiinţei
2.7. Utilizarea scientometriei în societatea informațională
2.8. Indicatori de măsurare a performaţelor cercetărilor ştiinţifice
2.9. Analiza citărilor şi măsurarea factorului de impact al jurnalelor
2.10. Performanţa cercetării cadrelor didactice din Universitatea Transilvania din Braşov - studiu exploratoriu bazat pe analiza citărilor

CAPITOLUL 3.  PROMOVAREA PRODUCŢIEI ŞTIINŢIFICE A UNIVERSITĂŢILOR PRIN DEPOZITE DIGITALE INSTITUŢIONALE
3.1. Producţia ştiinţifică a universităţii şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în societatea informaţională
3.2. Depozitul digital instituţional, instrument de promovare a producţiei ştiinţifice a universităţii
3.3. Rolul marketingului în valorificarea şi dezvoltarea producţiei ştiinţifice prin depozite digitale
3.4. Strategiile mixului de marketing al producţiei ştiinţifice
3.5. Strategii de piaţă în marketingul producţiei ştiinţifice
3.6. Comportamentul consumatorului şi producătorului de informaţie ştiinţifică
3.7. Cercetări calitative de marketing cu privire la comportamentul comunităţii academice referitor la utilizarea depozitelor digitale instituţionale
3.7.1. Deţinerea dreptului de autor asupra documentelor autoarhivate în depozite digitale
3.7.1.1 Concluziile cercetărilor cu privire la atitudinea autorilor
3.7.1.2 Analiza acordurilor privind drepturile de autor (CTAs)
3.7.2. Aşteptările membrilor comunităţii academice cu privire la utilizarea articolelor ştiinţifice în acces deschis
3.8. Dezvoltarea depozitelor digitale în universităţi
3.9. Auto-arhivarea în dezvoltarea depozitelor digitale instituţionale
3.10. Mixul de marketing al depozitelor digitale
3.10.1 Politica de produs pentru depozitul digital instituţional
3.10.2. Locul şi rolul comunicării  în mixul de marketing
3.10.3. Promovarea - componentă a mixului de marketing
3.10.4. Mixul promoţional al depozitelor digitale

CAPITOLUL 4. Cercetarea de marketing: „Atitudini, opinii şi comportamente ale cadrelor didactice privind constituirea unui depozit digital instituţional cu producţia ştiinţifică a Universităţii Transilvania”
4.1. Formularea ipotezelorcercetării
4.2. Stabilirea obiectivelor cercetării
4.3. Proiectarea şi testarea chestionarului
4.4. Structura populaţiei cercetate – comunitatea academică a Universităţii TRANSILVANIA din Braşov
4.5.  Mărimea eşantionului şi consideraţii metodologice privind eşantionarea
4.6. Analiza datelor de sondaj şi interpretarea datelor
4.7. Analize bivariate ale datelor de sondaj
4.8. Extinderea rezultatelor de sondaj la nivelul întregii comunităţi academice a Universităţii Transilvania din Braşov
4.9. Testarea ipotezelor statistice ale cercetării de marketing
4.10. Segmentarea colectivităţii de selecţie
4.11. Concluzii şi interpretarea rezultatelor cercetării de marketing

CAPITOLUL 5. Strategii de marketing pentru creşterea vizibilităţii cercetării ştiinţifice româneşti. Studiu de caz la Universitatea Transilvania din Braşov
5.1. Analiza situaţiei actuale
5.2. Implementarea unui depozit instituţional digital la Universitatea Transilvania din Braşov
5.2.1 Misiunea şi obiectivele depozitului digital
5.2.2 Obiectivele depozitului digital
5.2.3 Echipa de implementare a depozitului digital
5.2.4 Planul de dezvoltare al produsului: DEPOZIT DIGITAL PILOT
5.2.5 Tehnologii pentru alegerea platformei şi a softului
5.2.6 Conţinutul depozitului digital
5.2.7 Lansarea depozitului digital
5.2.8 Strategii de promovare a depozitului digital
5.2.9  Promovarea internă şi marketingul depozitului
5.3 Concluzii şi recomandări

Concluzii, contribuţii originale şi dezvoltări ulterioare
Bibliografie
Listă figuri
Listă tabele
Anexe
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Aprecierile și observațiile dumneavoastră asupra conținutului tezei pot fi transmise pe adresa Facultății de Științe Economice, Colina Universității nr. 1, Corpul A, etajul III, Tel 268 419 304, Fax 268 473 538, E-mail: f-economic-at-unitbv.ro, ldugul-at-unitbv.ro, arepanovici-at-unitbv.ro, repanovici7-at-gmail.com,  Fax:0368816051