Prolog: Inițiativa pentru Acces Deschis de la Budapesta după 10 ani

Zece ani în urmă Inițiativa pentru Acces Deschis de la Budapesta (BOAI) a lansat o campanie globală pentru accesul deschis (AD) privind rezultatele de cercetare evaluate colegial nou apărute. Nu a inventat idea de AD. Din contră, a atras proiectele existente împreună pentru a explora modul în care ar putea „lucra împreună pentru a atinge un succes mai larg, mai substanțial și mai rapid.” Dar BOAI a fost prima inițiativă care a folosit termenul de „acces deschis” în acest scop, prima care a articulat o definiție publică, prima care a propus strategii complementare pentru a realiza AD-ul, prima care a generalizat apelul la AD pentru toate disciplinele și pentru toate țările și prima care a primit o finanțare substanțială.

Astăzi nu ne mai aflăm la începuturile acestei campanii globale și nici la final încă. Suntem chiar la mijloc și tragem linia după un deceniu de experință pentru a face noi recomandări pentru următorii zece ani.

Reafimăm „declarația de principiu,... declarația strategică și declarația de susținere” a BOAI. Reafirmăm aspirația de a atinge acest „bun public fără precedent” și de a „accelera cercetarea, îmbogăți educația, împărtăși învăţătura celor bogaţi cu cei săraci iar a celor săraci cu a bogaţilor, se va face cât mai folositoare această literatură şi se vor pune fundamentele pentru unirea umanităţii într-o conversaţie intelectuală şi o căutare a cunoaşterii comune.”

Reafirmăm încrederea în faptul că „scopul poate fi atins şi nu este doar preferabil sau utopic.” Nimic din ce s-a petrecut în ultimii zece ani nu a făcut acest țel de neatins. Din contră, AD este bine cunoscut și crește în fiecare domeniu. Beneficiem de mai bine de un deceniu de înțelepciune dobândită din practică privind implementarea AD-ului. Fezabilitatea AD-ului din punct de vedere tehnic, economic și legal este bine testată și bine documentată.

Nimic din cele petrecute în ultimii zece ani nu face mai puțin necesar AD-ul sau mai puțin oportun. Din contră, rămâne valabilă dorința ca „oamenii de știință și cercetătorii... să publice fructele cercetărilor lor în reviste științifice fără plată” și „fără a aştepta o plată.” Mai mult, de regulă, cercetătorii participă în evaluări colegiale ca referenți și editori fără a avea o așteptare de plată. Mai mult, mai adesea decât ar fi de dorit, barierele de acces la literatura de cercetare evaluată colegial rămân neschimbate în beneficiul intermediarilor mai degrabă decât în al autorilor, referenților sau editorilor, acestea pe cheltuiala cercetării, a cercetătorilor și a instituțiilor de cercetare.

Concluzionând, nimic din experiența ultimilor zece ani nu sugerează că scopul ar fi mai puțin lipsit de valoare sau că nu ar merita să fie atins. Din contră, imperativul de a face disponibilă cunoașterea tuturor celor care ar putea-o folosi, aplica-o sau să o dezvolte, este mai viu ca niciodată.

Reafirmăm primele două strategii înaintate de BOAI: AD prin intermediul depozitelor (cunoscut ca „AD verde”) și AD prin intermediul revistelor (cunoscut ca „AD de aur”). Zece ani de experiență ne-au condus să reafirmăm că AD-ul verde și cel de aur „nu sunt doar mijloace directe şi efective către acest deznodământ, acestea sunt la îndemâna cercetătorilor înșiși imediat şi fără a fi nevoie să aştepţi după schimbările pe care piaţa şi legislaţia le aduce.”

Zece ani de experință ne-au condus să reafirmăm definiția AD-ului introdusă în originalul BOAI:

Prin „acces deschis” la [literatura de cercetare evaluată colegial] înțelegem că este liber disponibilă pe internetul public, fiind permis oricăror utilizatori să citească, să descarce, să copieze, să distribuie, să tipărească, să caute sau să trimită la textele integrale ale acestor articole, să le parcurgă pentru a le indexa, să le paseze ca date unui software sau să le folosească în orice scop legal fără nicio barieră financiară, legală sau tehnică altele decât cele inseparabile de accesul în sine la internet. Singura limitare privind reproducerea sau distribuția, precum și singurul rol al drepturilor de autor în acest domeniu ar trebui să fie acela de a oferi autorilor control asupra integrității propriei opere și drepturile de a fi recunoscut și citat cum se cuvine.

Problemele care au înfrânat adoptarea și implementarea AD-ului au fost rezolvate iar soluțiile se răspândesc. Dar până AD-ul se răspândește mai departe, problemele pentru care AD-ul reprezintă o soluție, rămân nerezolvate. În această declarație, reafirmăm obiectivele și mijloacele documentului original al BOAI și ne reconfimăm dedicarea către progres. Mai mult, stabilim noua țintă ca afirmă că în următorii zece ani AD-ul va deveni metoda implicită pentru distribuirea noilor rezultate de cercetare în toate domeniile și toate țările.

Recomandări pentru următorii 10 ani

1. Privind politicile

1.1. Fiecare instituție de învățământ superior ar trebui să aibe o politică care să garanteze că versiunile evaluate colegial ale tuturor articolelor de cercetare aparținând membrilor facultății sunt depozitate într-un depozit instituțional dedicat. (Vezi recomandarea 3.1 privind depozitele instituționale.)

• Depozitarea ar trebui făcută cât mai curând posibil, ideal la momentul acceptării lucrării și nu mai târziu de data stabilită pentru publicare.
• Politicile universităților ar trebui să respecte libertatea facultății de a trimite noi lucrări revistelor preferate.
• Politicile universității ar trebui să încurajeze dar nu să ceară publicarea în reviste cu Access Deschis și ar trebui să ajute facultățile să înțeleagă diferențele dintre depozitarea într-un depozit cu AD și publicarea într-o revistă cu AD.
• Ori de câte ori este posibil, politicile universității ar trebui să fie adoptate prin votul facultății și ar trebui să solicite AD imediat și ar trebui să primească cu bucurie contribuțiile în depozite chiar și atunci când nu sunt solicitate (de ex. seturi de date, prezentări la conferințe, cărți și capitole din cărți, lucrări publicate înainte de adoptarea politicilor ș.a.m.d).
• Atunci când editurile nu permit AD-ul în termenii preferați ai universității, recomandăm una din cele două căi. Politicile pot solicita depozite interne (dark) sau depozite care să nu fie cu Acces Deschis în cadrul depozitului instituțional până la momentul în care permisiunile pentru Accesul Deschis sunt obținute. Sau politicile pot permite instituției un drept fără exclusivitate de a publica cu Acces Deschis articolele viitoare ale facultății prin intermediul depozitului instituțional (cu sau fără opțiunea facultății de a da aceste drepturi pentru oricare dintre publicații).

1.2. Fiecare dintre instituțiile de învățământ superior care au școli doctorale și/sau postdoctorale ar trebui să aibe o politică care să asigure că tezele și dizertațiile viitoare sunt depozitate la momentul acceptării în propriul depozit cu AD. La solicitarea studenților care doresc să-și publice lucrările sau care caută să patenteze o anumită descoperire, politicile ar trebui să permită întârzieri rezonabile ca timp în schimbul unor excluderi permanente.

1.3. Fiecare agenție de finanțare a cercetării, de drept public sau privat ar trebui să aibe o politică care să asigure faptul că versiunile evaluate colegial pentru toate articolele de cercetare viitoare care sunt ca rezultat al finanțării de la buget, vor fi depozitate într-un depozit corespunzător și că vor fi accesibile deschis cât mai curând posibil.

• Depozitările ar trebui să se facă cât mai curând posibil. Ideal ar fi la momentul acceptării articolului și nu mai târziu de data oficială a publicării.
• Atunci când editurile nu vor permite publicarea cu Acces Deshis în acord cu termenii finanțatorilor, politicile celor din urmă ar trebui să permită publicarea la alte edituri.
• Dacă politicile finanțatorilor permit embargo înainte ca noile lucrări să devină AD, acestea ar trebui să nu depășească șase luni. Politicile ar trebui să permită lipsa oricărui embargo pentru lucrările care nu se supun prevederilor drepturilor de autor.
• Finanțatorii ar trebui să trateze costurile de publicare ca și costuri de cercetare și ar trebui să ajute pe cei care beneficiază de granturi să plătească taxe rezonabile în cazul în care publică în reviste care percep astfel de taxe.
• Acolo unde este posibil, politicile finanțatorilor ar trebui să ceară libre AD, de preferat sub o licență CC-BY sau una echivalentă.
• Un depozit corespunde acestui scop atunci când oferă AD, când sprijină interoprabilitatea cu alte depozite și au în vedere prezervarea pe termen lung. Opțiunea finanțatorului ar trebui să fie determinată de căutarea răspunsurilor la întrebări cum ar fi care opțiune este cea mai acoperitoare în sensul uzului articolelor, al utilității, al convenienței pentru finanțatori și autori, precum și a posibilelor stimulente care asigură creșterea în continuarea a AD-ului.

1.4. Toate universitățile și viitoarele politici de Acces Deschis ar trebui să ceară depozitarea într-un depozit corespunzător cerințelor AD la data acceptării pentru publicare și la data publicării. Metadatele ar trebui să fie cât mai curând introduse și ar trebui să fie ele însele cu AD de la momentul introducerii în depozit. Textul integral ar trebui să fie AD de îndată ce este disponibil ca AD de către depozit.

1.5. Nu încurajăm utilizarea factorilor de impact pentru o revistă ca surogate pentru stabilirea calității revistelor, a articolelor sau autorilor. Încurajăm dezvoltarea de metrici alternative pentru impact și calitate care să fie mai simple, de încredere și pe de-antregul deschise pentru a fi utilizate și reutilizate.

• Până în acest moment, în ceea ce privește universitățile, agențiile de finanțare și programele de evaluare a cercetării, care au nevoie să măsoare impactul articolelor luate la nivel individual, toți aceștia ar trebui să folosească metrici la nivel de articol și nu metrici la nivel de revistă.
• Încurajăm cercetările privind acuratețea noilor metrici. După cum cercetarea le indică a fi utile și de încredere, încurajăm utilizarea acestora de către universități (atunci când evaluează facultățile pentru ca acestea să fie promovate și sprijinite financiar), agențiilor de finanțare (la momentul evaluării solicitanților pentru acordarea finanțării), a programelor de evaluare a cercetării (la momentul evaluării impactului în cercetare) și a editurilor (atunci când își promovează publicațiile).
• Încurajăm dezvoltarea materialelor care să explice cum au fost utilizați în mod eronat factorii de impact pentru reviste și cum pot servi mai bine metricile alternative scopurile pentru care cele mai multe instituții au utilizat factorii de impact.
• Pe măsură ce metricile privind impactul se îmbunătățesc, încurajăm în continuare căutarea unui răspuns la întrebarea dacă AD-ul și politicile AD măresc impactul pe care cercetarea îl are.

1.6. Universitățile care au depozite instituționale ar trebui să solicite depozitarea pentru toate articolele de cercetare care sunt luate în calcul pentru promovare, sprijin financiar sau alte forme de evaluare internă și evaluare.

• În același mod, guvernele care evaluează cercetarea ar trebui să ceară depozitarea în depozite cu AD pentru toate articolele de cercetare care trebuie luate în considerare în scopul evaluărilor la nivel național.
• Niciuna dintre politici nu ar trebui să limiteze evaluarea altor tipuri de dovezi sau să altereze standardele de evaluare.

1.7. Editurile care nu oferă AD ar trebui cel puțin să permită acest model de publicare prin acordurile de publicare formale.

• Editurile ar trebui să se abțină din a face lobby împotriva guvernelor care acționează în interesul publicului și să se abțină din a face lobby împotriva instituțiilor de cercetare acționând în interesul cercetătorilor și a cercetării. Editurile ar trebui să dezavueze camapaniile de lobby făcute în numele lor de către asociațiile profesionale sau de busines împotriva interesului public, a cercertătorilor și a cercetării.
• Minoritatea editurilor care operează abonamente care nu permit încă AD verde inițiat de autori fără ca aceștia să plătească sau să se lovească de embargo, ar trebui să adopte poziția majorității.
• Reamintim cercetătorilor că nu trebuie să lucreze ca autori, editori sau evaluatori pentru editurile care acționează contra intereselor lor.

2. Privitor la licențiere și reutilizare

2.1 Recomandăm licențele CC-BY sau echivalente ca fiind licențele optime pentru publicarea, distribuția, utilizarea și reutilizarea lucrărilor de cercetare.

• Depozitele cu AD, de regulă, depind de permisiunile acordate de alții, cum ar fi auori sau edituri și rareori sunt în poziția de a solicita licențe deschise. Totuși, factorii de decizie politică care sunt în poziția de a conduce depozite, ar trebui să ceară licențe deschise, de preferat CC-BY ori de câte ori acest lucru este posibil.
• Revistele cu AD sunt mereu în poziția de a solicita licențe deschise, dar marea lor majoritate nu valorifică această oportunitate. Recomandăm CC-BY pentru toate revistele cu AD.
• În dezvoltarea strategiilor și la stabilirea priorităților, recunoaștem că accesul gratuit este mai bun decât cel cel cu plată, libre access este mult mai potrivit decât gratis acces iar libre sub CC-BY sau echivalentul este mult mai bun decât libre sub mai multe licențe deschise restrictive. Ar trebui să obținem tot ce putem atunci când putem. Nu ar trebui să întârziem în atingerea zonei gratis pentru a ajunge la libre și nu ar trebui să ne oprim la gratis dacă putem atinge libre.

3. Privind infrastructura și sustenabilitatea

3.1. Fiecare instituție de învățământ superior ar trebui să aibe un depozit cu AD, să participe într-un consorțiu de depozite cu AD sau să angajeze servicii externe de depozitare cu AD.

3.2. Fiecare cercetător care publică indiferent de domeniu sau de țară incluzând pe cei care nu sunt afiliați instituțional unei instituții de învățământ superior ar trebui să aibe drepturi de depozitare într-un depozit cu AD.

• Acest lucru solicită existența mai multor depozite instituționale sau a mai multor depozite disciplinare sau ambele. Ar putea cere, de asemenea, cel puțin pe termen scurt, mai multe depozite universale sau depozite orfane dedicate celor care nu beneficiază de serviciile unui depozit AD în propria instituție sau domeniu. Textul interfețelor pentru aceste depozite universale ar trebui să fie disponibil în câteva limbi.

3.3 Depozitele cu AD ar trebui să aibe mijloacele de a recolta și re-depozita în alte depozite cu AD.

• Cercetătorii care au motive să depoziteze în mai mult de un depozit, ar trebui să depoziteze doar o singură dată. Acolo unde este posibil, depozitele instituționale ar trebui să ofere re-depozitarea articolelor în depozite dedicate disciplinei (de ex. arXiv, PubMed Central, SSRN) și ar trebui să recolteze sau să descarce copii ale publicațiilor facultății care au fost depozitate în depozite disciplinare.

3.4. Depozitele cu AD ar trebui să pună la dispoziția autorilor datele privind descărcările, utilizarea și citarea și să facă aceste date accesibile instrumentelor de calcul alternativ pentru metricile de impact. Editurile revistelor ar trebui să facă la fel chiar dacă revistele lor sunt cu AD sau nu.

• Depozitele ar trebui să partajeze aceste date în formate standard, făcând posibil (de exemplu) ca autorii să afle numărul total de descărcări pentru un articol depozitat în multiple depozite. Niciun autor și niciun depozit nu ar trebui să aibe vreun interes în blocarea re-depozitării în depozite adiționale doar din motivul de a prezerva o măsurătoare precisă a traficului.

3.5. Universitățile și agențiile de finanțare ar trebui să ajute autorii să plătească taxe moderate revistelor cu AD care le percep și să caute căi comparabile pentru a sprijini sau acorda subvenții revistelor cu AD care nu percep taxe.

• În ambele cazuri, ar trebui să solicite libre AD sub licențe deschise, de preferat licențe CC-BY sau echivalente ca o condiție pentru acordarea sprijinului financiar.
• Sprijinirea revistelor AD cu evaluare colegială în aceste moduri ar trebui să constituie o primă prioritate pentru orice sume care au fost salvate din anularea sau conversia abonamentelor la reviste.
• Sprijinirea revistelor cu AD cu evaluare colegială poate foarte importantă pentru revistele care au o audiență mai limitată cum ar fi revistele care se concentrează pe legislația națională în țări mai mici sau revistele publicate într-o limbă locală, dar și pentru revistele pentru care nu este oportună aplicarea de taxe de publicare așa cum sunt revistele de critică care solicită articole de evaluare și de critică de la autori.

3.6. Atunci când revistele bazate pe abonament sau cele care nu sunt cu AD permit oricare tip de auto-arhivare sau depozitare în depozite cu AD, acestea ar trebui să detalieze ceea ce acceptă în termeni foarte clari pentru oameni și mașini deopotrivă sub un standard deschis. Aceste descrieri ar trebui să includă cel puțin versiunea care ar putea fi depozitată, perioada de depozitare și licențele care ar putea fi atașate pentru versiunile depozitate.

3.7. Depozitele cu AD ar trebui să ofere instrumente deja existente fără niciun cost pentru a converti materialele în format PDF în formate citibile de mașini cum ar fi XML.

3.8. Instituțiile de cercetare, incluzând organismele de finanțare ale cercetării, ar trebui să sprijine dezvoltarea și întreținerea instrumentelor, a cataloagelor și resurselor esențiale pentru progresul și sustenabilitatea AD-ului.

• Lista instrumentelor esențiale va evolua în timp, dar aceasta include depozitele și revistele AD, software pentru depozite gratuit sau cu sursă deschisă, instrumente pentru exploatarea textului și a datelor (text and data mining), cataloage de reviste și depozite cu Acces Deschis, cataloage ale universităților și de politici ale agențiilor de finanțare, a furnizorilor de licențe deschise, servicii de publicare digitală, servicii de identificare, servicii de interconectare și URL-uri persistente și motoare de căutare.
• Instituțiile de cercetare ar trebui să sprijine și stabilirea la nivel mondial a standardelor deschise privind metadatele și modul în care se fac căutările pe care depozitele le-ar putea implementa pentru a face cercetarea asistată de AD mult mai utilă, mai ușor de găsit și de accesat.

3.9. Ar trebui să îmbunătățim și să aplicăm instrumentele necesare pentru a recolta referințele sau citările bibliografice existente în literatura publicată. Datele privind cine citează pe cine sunt în Domeniul Public și ar trebui să fie cu AD în formate standard necesare utilizării, reutilizării și analizei. Acest lucru va ajuta cercetătorii și instituțiile de cercetare pentru a afla ce literatură există chiar dacă nu au acces la aceasta și va mai ajuta și la dezvoltarea unor noi metrici de acces și pentru măsurarea impactului.

• Chemăm toate editurile să coopereze în acest efort.
• Recomandăm dezvoltarea de infrastructuri care acceptă date de referențiere care să fie introduse de edituri, autori, voluntari, antreprenori terți sau software iar aceste date să fie găzduite pentru distribuirea în regim AD.

3.10. Ar trebui să oferim ajutor în strângerea, organizarea și diseminarea metadatelor AD în formate standard pentru toate publicațiile noi și vechi incluzând publicațiile non-AD.

3.11. Editurile universitare și cele de cercetare au nevoie de infrastructură care să permită inter-conectarea și URL-uri persistente bazate pe standarde deschise fără taxare și care să suporte conectarea prin linkuri și atribuirea la diferite niveluri de granularitate a identității cum ar fi la nivelul paragrafului, imaginii și a aserțiunii.

3.12. Încurajăm dezvoltarea în continuare a standardelor deschise pentru interoperabilitate și a instrumentelor necesare implementării acestor standarde în revistele cu AD și în depozite.

3.13. Încurajăm experimentele cu diferitele metode de evaluare post-publicare și cercetarea eficacității acestora.

• AD-ul prin intermediul depozitelor, AD-ul prin intermediul revistelor și AD-ul prin intermediul cărților sunt toate compatibile cu toate tipurile de evaluare colegială tradițională care se aplică pre-publicării iar AD-ul nu presupune nicio formă anume de evaluare colegială. Recomandăm experimentele cu evaluarea colegială după momentul publicării nu pentru că s-ar dovedi a fi superior, ci pentru că ar reduce întârzierile de dinainte ca lucrarea să intre în circuit ca AD și ar reduce costurile de editare a apariției.

3.14. Încurajăm experimentele cu noi forme de cercetare științifică de tip „articol” sau „carte” în care textele sunt integrate în moduri utile cu datele care stau la baza lor, elementele multimedia, cod executabil, literatură în strânsă legătură și comentariile utilizatorilor.

• Încurajăm experimentele care țintesc obținea unor mai bune avantaje din utilizarea mediilor digitale și a rețelelor digitale în beneficiul cercetării.
• Încurajăm ca experimentele să caute avantaje mai bune din modul în care articolele cu AD elimină barierele de acces pentru mașini, nu numai pentru cititorii umani.
• Încurajăm utilizarea standardelor și formatelor deschise pentru a facilita aceste tipuri de folosiri, precum și cercetarea privind eficiența lor.

4. Privind promovarea și coordonarea

4.1. Ar trebui să facem mai mult pentru a-i face atenți pe cercetători, evaluatori, editori și edituri asupra standardelor de conduită profesională privind publicarea cu AD, de exemplu privind licențierea, procesele editoriale, solicitarea de contribuții, expunerea apartenenței, precum și gestionarea costurilor de publicare. Cercetătorii, evaluatorii și editurile ar trebui să evalueze oportunitățile privind cooperarea cu editurile și revistele în baza acestor standarde de conduită profesională. Acolo unde editurile nu respectă aceste standarde, ar trebui, ca un prim pas, să le ajutăm să le îmbunătățească.

• Ca mijloc primar pentru evaluarea unei edituri sau a unei reviste cu AD noi recomandăm ca cercetătorii să consulte Open Access Scholarly Publishers Association (OASPA) și codul său de conduită. Membrii asociației sunt selectați în acord cu acest cod. Plângerile privind editurile membre ale OASPA și sugestiile asupra îmbunătățirii codului de conduită ar trebui trimise la OASPA.
• Încurajăm toate editurile și revistele cu AD să aplice bunele practici recomandate de OASPA pentru a deveni parte a asociației, ceea ce implică o evaluarea a practicilor acestora și o oportunitate pentru a amenda aceste practici acolo unde este necesar.

4.2. Ar trebui să dezvoltăm ghiduri pentru universități și agențiile de finanțare care să ia în considerație politicile cu AD, incluzând termeni recomandați, bune practici și răspunsuri la cele mai frecvente întrebări.

4.3. Încurajăm dezvoltarea unei resurse consolidate care să permită o ușoară urmărire a progresului AD prin intermediul celor mai relevante numere și grafice. Fiecare fragment de informație ar trebui să fie actualizat în mod regulat iar provenineța datelor sau metoda de calcul să fie clar indicată.

4.4. Comunitatea AD ar trebui să acționeze concertat mai des. Ori de câte ori este posibil, activiștii și organizațiile implicate în AD ar trebui să privească spre mijloace de a coordona activitățile proprii și să comunice pentru a utiliza mai bine aceste resurse, pentru a minimiza duplicarea eforturilor, pentru a întări mesajul și pentru a demonstra coeziunea.

• Ar trebui să creăm mecanisme mai bune de comunicare și coordonare între noi.
• Ar trebui să ne adresăm colegilor din universități și din cercetare, editurilor științifice și editurilor care nu au un profil științific. Media științifică și non-academică sunt mai bine informate despre AD și sunt mult mai interesate de acest subiect decât în oricare alt moment al istoriei noastre. Aceasta este o oportunitate pentru a ajuta și educa toate grupurile interesate despre AD și noi propuneri de a-l propulsa mai departe.

4.5. Campania la nivel mondial pentru Accesul Deschis la articolele de cercetare ar trebui să fie legată mai strâns de campaniile pentru AD la cărți, teze și dizertații, date de cercetare, date guvernamentale, resurse educaționale și coduri sursă.

• Ar trebui să ne coordonăm cu alte eforturi înrudite mai puțin preocupate direct de accesul la cercetare, cum ar fi reforma drepturilor de autor, operele orfane, prezervarea digitală, digitizarea literaturii tipărite, structurile de elaborare a politicilor bazate pe fapte, libertatea de expresie și evoluția bibliotecilor, de procesele editoriale, de evaluarea colegială sau de media socială.
• Ar trebui să căutăm moduri de a amplifica vocile noastre separate atunci când apărăm principii comune.

4.6. Avem nevoie să articulăm mai clar, cu mai multe fapte și mult mai multor grupuri interesate următoarele adevăruri privind AD-ul:

• AD-ul este în beneficiul cercetării și cercetătorilor iar lipsa acestuia îl împiedică
• AD-ul pentru cercetarea finanțată public este în beneficiul plătitorilor de taxe crescând valoarea returnată de investiția făcută în cercetare. Acest lucru prezintă beneficii economice, precum și beneficii științifice sau în cercetare.
• AD-ul amplifică valoarea socială a cercetării iar politicile AD amplifică valoarea socială a agențiilor de finanțare și a instituțiilor de cercetare.
• Costul AD-ului poate fi recuperat fără a adăuga mai mulți bani la sistemul curent al comunicării științifice.
• AD-ul este conform oricărei legi privind drepturile de autor de oriunde în lume și oferă deopotrivă autorilor și cititorilor mai multe drepturi decât ar fi avut în acordurile de publicare convenționale.
• AD-ul este în concordanță cu cele mai înalte standarde de calitate.