Prodigitizare

DigitalPreservationEurope (DPE) este un proiect pe trei ani care se desfăşoară între 2006 şi 2009 cofinanţat de Comisia Europeană (IST-2006-034762) şi are în componenţă nouă parteneri din opt ţări europene.

DPE are la bază proiectul de succes ERPANET (Electronic Resource Preservation and Access Network): o iniţiativă în direcţia prezervării sprijinită de Comisia Europeană prin Programul celei de-a Cincea Platformă Cadru.

DigitalPreservationEurope (DPE) găzduieşte colaborarea şi sinergiile dintre iniţiativele naţionale din Aria de Cercetare Europeană (European Research Area). DPE are ca scop îmbunătăţirea coordonării, cooperării şi a creşterii consistenţei în activităţile curente pentru a asigura o prezervare efectivă a materialelor digitale.

DigitalPreservationEurope are trei obiective majore, fiecare având unul sau mai multe obiective secundare:

1. crearea unei platforme coerente pentru cooperarea proactivă, colaborare, schimbul şi diseminarea rezultatelor de cercetare şi a experienţelor în prezervarea obiectelor digitale.

   1. Identificarea şi creşterea gradului de informare privind sursele problemelor care înconjoară prelucarea şi prezervarea obiectelor digitale din întreg spectrul larg al activităţilor legate de patrimoniul cultural şi ştiinţific din Europa.

   2. De a contribui la eliminarea şi duplicarea eforturilor în activităţile de cercetare şi pentru a permite identificarea, colectarea şi împărtăşirea cunoaşterii şi a expertizei.

   3. De a crea un canal de comunicare dintre comunitatea de cercetare şi comunitatea practicienilor, care va găzdui abordările colaborative referitoare la necesităţile de prezervare

   4. Pentru a stimula pe mai departe cercetarea privind prezervarea digitală în zonele cheie şi pentru a încuraja dezvoltarea standardelor acolo unde au fost identificate lipsuri şi oportunităţi. Se va avea în vedere şi dezvoltarea unor agende de cercetare.

2. Creşterea preponderenţei serviciilor de prezervare, viabilitatea şi respunderea acestora.

   1. Sprijinirea dezvoltării unei abordări europene privind auditarea şi certificarea depozitelor digitale ca o etapă esenţială în crearea serviciilor de furnizare a conţinutului şi cele de diseminare şi în ceea ce priveşte federarea depozitelor.

   2. Stimularea companiilor din domeniul TIC şi a dezvoltatorilor de software de a incorpora o parte a conceptelor privind prelucrarea şi prezervarea în noile generaţii de software.

   3. Pentru a realaţiona mult mai direct agenda de cercetare în prezervarea digitală cu dezvoltarea oportunităţilor unor produse exploatabile şi pentru a dezvolta legături cu sectoarele industriale.

3. Îmbunătăţirea gradului de cunoaştere, a calificărilor şi a resurselor disponibile.

   1. Investigarea problemelor de bază, care va furniza liniile principale, metodele şi instrumentele care să permită activităţile de prezervarea în sectoarele publice şi private din Europa

   2. Iniţierea unei suite de seminarii de instruire bazate pe bunele practici şi identificarea căror şi ce fel de instruiri ale practicienilor trebuie urmate şi ce iniţiative trebuie întreprinse pentru dezvoltarea personalului.

În concluzie ceea ce doreşte DPE este crearea unei platforme de cooperare active care să mijlocească colaborarea şi să promoveze dezvoltarea la nivel european auditarea şi certificarea depozitelor digitale. Un alt obiectiv ar fi şi stimularea companiilor IT şi a dezvoltatorilor de software pentru a incorpora gândirea şi experienţa în ceea ce priveşte prelucrarea şi prezervarea obiectelor digitale în noile generaţii de software produse.

Sunt date trei definiţii ale prezervării digitale, acestea fiind preluate din surse externe:

„Prezervarea digitală combină politici, strategii şi acţiuni pentru a asigura accesul la conţinutul nativ digital şi cel reformatat indiferent de deteriorarea mediului de stocare sau de schimbările tehnologice. Scopul prezervării digitale este de a reda clar conţinutul autentic de-a lungul vremii.” (ALA 2007¹);

„Actul de a întreţine informaţia într-o formă inteligibilă, corectă şi independentă pe Termen Lung” (OAIS 2002²);

„Toate activităţile ce ţin de întreţinerea şi prelucrarea atentă a obiectelor digitale sau electronice în relaţie deopotrivă cu stocarea şi accesul. (Verheuil 2006³).

Am menţionat în definiţia OAIS conceptul de Termen Lung. Acest concept îl găsiţi definit în secţiunea standardului OAIS dedicată terminologiei (1.7.2):

„o perioadă de timp îndeajuns de lungă cât să fie motiv de îngrijorare privind impactul tehnologiilor în continuă schimbare incluzând suport pentru noile medii şi standarde de date, precum şi o comunitate a utilizatorilor în continuă schimbare asupra informaţiei deţinute într-un depozit. Această perioadă se extinde într-un viitor nedefinit.”

Una dintre cele mai stimulatoare activităţipe care le desfăşoară DPE este Concursul de Prezervare Digitală. Este una dinte activităţile dinamice şi care aduc câştig practic întregului proiect. Concursul este dedicat tuturor studenţilor din toată lumea din toate disciplinele fiind vizate cu precădere specializările ştiinţei computerelor, ingineriei şi programelor pentru ştiinţele informării. În acest moment concursul se află la a treia ediţie şi este deschis înscrierilor: http://digitalpreservationeurope.eu/challenge/challenge3/

Mergând pe firul competiţiilor anterioare am avut plăcuta surpriză să descopăr şi câteva dintre instrumentele folosite:

DROID – Digital Record Object Identification⁴ este un instrument software dezvoltat de Arhivele Marii Britanii care poate face identificarea automată in corpore a fişierelor. Instrumentul dezvoltat de Departamentul pentru Prezervare Digitală îndeplineşte cerinţele oricărui depozit digital privind capacitatea de a identifica precis formatele obiectelor digitale şi de a realiza legătura cu un registru central de informaţii tehnice privind acel format şi dependinţele sale.

DROID foloseşte semnături interne şi externe pentru a identifica şi raporta veriunile specifice fişierelor digitale. Acestea sunt stocate într-un fişier semnătură în format XML generat de o informaţie existentă în registrul tehnic PRONOM (http://www.nationalarchives.gov.uk/PRONOM/default.htm). Noi semnături actualizate sunt adîugate mereu în PRONOM iar DROID poate fi configurat să descarce automat semnături actualizate de pe site-ul PRONOM prin intermediu serviciilor web. Softwareul este programat în limbajul JAVA şi poate fi invocat prin două metode: JAVA Swing GUI şi din linie de comandă.

Ceea ce este interesant este că DROID permite selectarea fişierelor şi directoarelor dintr-un sistem de operare pentru a fi identificate fiind posibilă salvarea acestei liste.

Emularea

Constă în utilizarea de software special în scopul reproducerii comportamentului unei anume platforme software sau hardware într-un mediu tehnologic diferit de cel originar.

Incapsularea

Stochează împreună cu obiectul îndeajuns de multă informaţie pentru ca acesta să poată fi interpretat. Aceste informaţii pot consta într-o descriere formală a formatului obiectului care va putea sta pe viitor la baza dezvoltării unor instrumente de vizualizare, emulatoare sau convertoare. Strategia de incapsulare se aplică, de obicei colecţiilor de obiecte care rămân nefolosite perioade lungi de timp.

Migrarea

Constituie din transferul materialelor digitale de pe o configuraţie software/hardware pe alta atunci când necesitatea o cere fie din motive de obsolescenţă, fie că acest lucru face parte din politicile depozitului digital. Dezavantajul este că anumite părţi de informaţie este posibil să fie pierdute la migrare.

Reîmprospătarea

Constă în transferul informaţiei de pe un mediu de stocare originar pe un altul, de obicei unul de dată mai recentă înainte ca primul să se deterioreze complet.

Există un document foarte important la secţiunea rapoartelor intitulat Graficul de Cercetare⁵, care este un raport critic privind peste 16 ani de studii şi activităţi în direcţia prezervării digitale. Concluzia este că în ciuda finanţărilor şi al diversităţii programelor, rezultate foarte vizibile şi unanim acceptate nu exist[. Ceea ce trebuie remarcat este faptul că acest raport este la nivelul anului 2006, dar vom continua cu câteva concluzii pe care le trage cu scopul de a trage un semn de alarmă şi pentru activităţile din România orientate în această direcţie. Astfel, problemele care au stat în calea unor rezultate solide sunt:

• lipsa unei înţelegeri unanime – nu există o părere unanimă asupra definirii precise a prezervării digitale şi a responsabilităţilor lor alocate în marele peisaj al managementului informaţiei şi al cunoaşterii.

• Pierderea atenţiei – atenţia cercetării asupra prezervării digitale s-a lărgit considerabil, incorporând probleme care ţin de alte domenii. Un exemplu este cercetarea asupra accesului, ceea ce constituie un subiect foarte actual în comunitatea Bibliotecilor Digitale.

• Lipsa experienţei practice – în ciuda existenţei câtorva proiecte care accentuau pe aplicarea de zi cu zi a abordării lor, doar o parte şi-au găsit calea în mediile de producţie. Acest lucru se poate întâmpla datorită faptului că multe probleme pot apărea în practică, probleme care nu sunt apar în cadrul proiectului

• fragmentarea – multe proiecte în primul rând datorită finanţării fragmentate sunt disponibile doar pentru a aborda doar un subset de probleme de cercetare. Prin contrast, agendele de cercetare analizate în acest document prescriu o abordare holistică la cercetarea în domeniul prezervării digitale. Fără a exista o coordonare între proiecte, sinergiile potenţiale ar putea fi pierdute.

• Pierderi din fricţiuni – competiţia dintre instituţii şi proiecte la nivel naţional şi internaţional împiedică evoluţia deoarece soluţiile existente sunt ignorate în favoarea unor soluţii proprietare adiţionale. Această problemă provine în principal din diferitele scheme de finaţare

• Impedimente de natură a Drepturilor de Proprietate Intelectuală – acele drepturi care împiedică retenţia obiectelor de către biblioteci şi arhive rezultând în parte din balansul inegal între interesul public şi cel privat

• lipsa instruirii – lipsa transferului de cunoaştere într-un cadru adecvat prin instruire şi dezvoltarea abilităţilor profesionale

DPE recomandă continuarea cercetării pe următoarele paliere:

1. Restaurare

2. Conservare

3. Management

4. Riscuri

5. Proprietăţi semnificative ale obiectelor digitale

6. Interoperabilitate

7. Automatizare

8. Context

9. Stocare

10. Experimentare

Vom continua cu prezentarea celor mai importante instrumente PLATTER, DRAMBORA, TRAC, NESTOR, CASPER şi PLANETS (PLATO).

Vom încheia cu prezentarea instituţiilor partenere în DPE.

Parteneri

Humanities Advanced Technology and Information Institute (HATII), Universitatea din Glasgow

HATTI este un institut de cercetare de talie internaţională care cercetează aplicarea tehnologiilor avansate în patrimoniul ştiinţific şi cultural şi în zona prelucrării digitale şi a prezervării. Oferă programe universitare şi postuniversitare în nformatica din domeniul artelor şi media şi prelucrare digitală pdntru arhivişti, managerii de date şi bibliotecarii pentru materiale digitale. Din anul 2001 găzduieşte ERPANET, o activitate importantă din Platforma Cadru 5 a Comisiei concepută să ajute instituţiile din domeniul privat şi cel public din Europa pentru a îmbunătăţi cunoaşterea privind prelucrarea digitală şi prezervarea şi pentru a dezvolta practicile acestora. Este un membru de bază al Digital Curation Centre din Marea Britanie, care cerceteză, dezvoltă, sprijină şi măreşte gradul de informare privind domeniul prezervării digitale. Cercetarea de la HATII se concentrează pe zonele tehnologiilor, metodelor şi a dezvoltărilor teoretice care permit (a) accesul, (b) analiza conţinutului şi colectarea, (c) evaluarea şi impactul metodologiilor şi (d) prezervarea. Cercetarea de la HATII finanţată din fonduri externe a investigat cum descoperă şi accesează utilizatorii resursele, cum acumulează obiectele digitale în depozite care pot fi optimizate şi cum poate fi automatizată extragerea metadatelor.

Vienna University of Technology (TUW)

Departamentul Tehnologiei Software şi a Sistemelor Interactive se adresează unui spectru larg de instrumente şi metode care sunt relevante în ciclul de viaţă al software-ului şi a sistemelor informaţionale începând cu modelele abstracte pentru analiza problemelor până la implementarea produselor software. Aria de expertiză a colectivului de 63 (dintre care o treime sunt femei) acoperă Ingineria Datelor, Ingineria Informaţiei şi a Cunoaşterii, Ingineria Proceselor, Ingineria Software şi Inginerie Web. Aceştia au o experienţă îndelungată în cercetarea din domeniul prezervării digitale respectând evaluarea şi compararea strategiilor de prezervare. Activităţile curente includ cooperarea cu Biblioteca Naţională a Austriei pentru Prezervarea Datelor Web şi un proiect naţional privind acumularea şi verificarea fişierelor PDF pentru Oficiul Naţional pentru Informaţii al Cabinetului Primului Ministru. Alte activităţi includ proiectele care vizează patrimoniul cultural în cooperarea cu UNESCO şi a câtorva muzee, precum şi proiecte ce privesc prezervarea digitală în cadrul Reţelei de Excelenţă DELOS. Printre ultimele activităţi se numără şi participarea în Preservation Cluster, un cluster care a furnizat un cadru de cercetare care nu poate fi posibil decât prin intermediul colaborării inter-instituţionale.

State and University Library (Statsbiblioteket) and National Media Archive, Aarhus (SB)

Biblioteca de Stat Universitară a Danemarcei este deţinătorul marilor colecţii naţionale şi contribuie la cercetarea la nivel internaţional privind Prezervarea Digitală (de exemplu, activitatea de arhivare web îndeplinită în colaborare cu Biblioteca Regală din Danemarca a fost adoptată drept model pentru activităţile altor instituţii). Activitatea în digitizarea tuturor programelor de radio şi televiziune naţionale oferă un avantaj în abordarea prezervării unor mari cantităţi de date. Creşterea arhivei sale se aşteapă să depăşească peste 100 TB în anul care urmează. Totodată aduce consorţiumului o largă înţelegere a necesităţilor unei variate game de comunităţi prin deservirea a trei comunităţi diferite: biblioteca din Universitatea Aarhus, o bibliotecă naţională cu responsabilităţi de bază pentru colecţia de presă naţională, arhiva naţională de înregistrări audio, tv şi media, asigurând şi serviciile de bază necesarea bibliotecilor publice. Prezervarea digitală reprezintă o nouă zonă de interes pentru bibliotecă şi chiar în cazul uneia cu rezultate deosebite. A luat iniţiativa de a crea o coaliţie urmând indicaţiile British Digital Preservation Coalition pentru a găzdui o infrastructră naţională care să sprijine colaborarea şi să creeze mediul de informare privind activităţile din prezervarea digitală din Danemarca. Biblioteca este implicată activ în activităţile privind publicarea electronică în Bibliotecile Electronice Daneze şi coordonează activităţi legate de o strategie naţională pentru prezervarea materialelor în Depozite Instituţionale. Biblioteca este unul dintre reprezentanţii Danemarcei în NORDOA, o iniţiativă a statelor nordice ce priveşte publicarea electronică şi Accesul Deschis.

Het Nationaal Archief (NANETH)

Arhivele Naţionale ale Olandei sunt responsabile pentru rpezervarea înregistrărilor de arivă cu valoare perenă şi trebuie să se ocupe de înregistrările digitale, de asemenea. Arhivele Naţionale au întreprins cercetări recunoscute la nivel internaţional pentru a construi un depozit (digital) pentru prezervarea informaţiilor digitale. Până în acest moment, agenţiile guvernamentale nu au putut trimite înregistrările digitale pentru a fi arhivate, din moment ce nu au existat condiţiile. Printre proiectele de prim interes este şi Dutch Testbed Project, care a furnizat un mediu de cercetare valoros nu numai pentru arhive în sine, ci şi pentru cercetătorii care lucrează la Clusterul pentru Prezervare NoE al DELOS. Proiectul de succes Dutch Digital Longevity Program a fost iniţiat în 1996 de Ministerul de Interne şi Arhivele Naţionale ale Olandei. Obiectivele programului sunt de a informa asupra problemelor legate de înregistrările electronice şi de a defini strategiile privind managementul înregistrărilor electronice, de a sprijini în acest sens organizaţiile guvernamentale în traziţia lo către furnizarea serviciilor electronice şi pentru a sugera strategiile respectând prezervarea digitală. Ambele instituţii sunt implicate în descoperirea soluţiilor în zona prezervării înregistrărilor electronice în ciclul de viaţă complet al acestora. Unul dintre proiectele sub acest program a fost intitulat Bancul de Lucru pentru prezervarea digitală. Investiţiile în acest proiect s-au ridicat la aproape 1.5 mil. Euro. Proiectul a investigat care sunt strategiile de prezervare (migrare, emulare, Universal Virtual Computer, abordare bazată pe XML), care se pot aplica căror înregistrări electronice. A debutat în Septembrie 2000 şi a continuat până în anul 2003. Ambele instituţii colaborează cu alte instituţii din domeniu din Olanda şi la nivel internaţional, precum Biblioteca Naţională a Olandei (proiectul DNEP), NARA în Statele Unite ale Americii, proiectul CAMiLEON al Universităţii Leeds (Marea Britanie) şi Michigan (SUA), Victoria Electronic Records Strategy (VERS, Australia).

Czech Republic National Library - NKP

Misiunea principală a Bibliotecii Naţionale se desfăşoară pe două fronturi: îndeplinirea rolului de bibliotecă arhivă a documentelor emise pe teritoriul propriu şi acela de a fi o bibliotecă de cercetare publică, mai ales în domeniul umanioarelor, ştiinţelor naturale, cultură şi arte. Biblioteca are peste şase milioane de volume, cu o valoare culturală care nu poate fi înlocuită pentru teritoriul Cehiei, dar şi pentru alte culturi de pe mapamond. Biblioteca este o instituţie de vârf în prezervarea şi accesul la patrimoniul cultural. Se constituie ca un centru de coordonare pentru câteva programe naşionale în aceste zone incluzând cercetarea şi dezvoltarea. A condus multe proiecte de cercetare-dezvoltare şi a participat în câteva proiecte internaţionale şi ale UE (FP, eContent, Eureka! Şi Cultura 2000). Printre altele, NKP derulează un proiect de colectare şi prezervare web. Pentru impactul internaţional în prezervare şi asigurarea accesului la patrimoniul cultural, i s-a acordat premiul UNESCO World Jikji (Septembrie 2005).

General Directorate for Library Heritage and Cultural Institutes - MIBAC

MIBAC – Ministerul pentru Activităţi Culturale şi al Patrimoniului Cultural exploatează şi prezervă patrimoniul naţional tipărit deţinut de 46 de biblioteci publice italiene. Coordonează şi sprijină activităţile instituţiilor de cultură la nivel naţional şi promovează difuzarea cărţilor şi promovarea lecturii în Italia şi peste graniţe. Directoratul General a stimulat utilizarea tehnologiilor pentru creşterea şi protejarea patrimoniului naţional în ultimii ani; a condus programe de coordonare a proiectelor de digitizare (Biblioteca Digitală a Italiei) îmbunătăţind un sistem de acces integrat pentru resursele tradiţionale şi digitale prin crearea unui portal cultural (Internet Cultural). A participat în câtea proiecte europene (NEDLIB şi TEL) prin intermediul propriului centru de excelenţă (Biblioteca Naţională a Florenţei, MIBAC). Directoratul General a organizat în timpul preşedenţiei italiene a Uniunii Europene din 2003 o Conferinţă internaţională incorporată agendei de la Florenţa, care prin promovarea făcută de MINERVA şi ERPANET, a avut drept scop conturarea unor activităţi concrete şi pentru dezvoltarea calificărilor şi a cadrului. Participarea la DigitalPreservationEurope va fi sprijinită de Centrul Naţional pentru Catalogul Unic – ICCU, care este responsabil de stabilirea direcţiilor şi pentru producerea şi diseminarea recomandărilor privind standardele şi recomandările tehnice în Italia.

Fondazione Rinascimento Digitale - FRD

Fundaţia „Renaşterea Digitală – Noi Tehnologii pentru Patrimoniul Cultural” lucrează pentru a stimula adoptarea noilor tehnologii din domeniul TIC şi, în colaborare cu alte instituţii de cercetare doreşte să uşureze accesul la documentaţie, promovare, instruirea în bunele practici privind managementul materialelor digitale şi prezervarea memoriei digitale. Pentru a atinge aceste obiective, fundaţia ţinteşte stabilirea unui punct unic de referinţă privind: definirea metodologiilor standard şi modurilor de lucru şi instrumentele practice pentru prezervarea pe termen lung a memoriei digitale; dezvoltarea de strategii efective privind prezervarea memoriei digitale a patrimoniului cultural; selectarea şi dezvoltarea „exemplelor de bună practică”; investirea în activităţi de instruire pentru a facilita utilizarea optimă a noilor limbaje şi tehnologii de operatorii din domeniul cultural. Digital Renaissance Foundation, a lansat în anul 2005 câteva proiecte strategice privind prezervarea memoriei digitale pentru un total de cofinanţare de aproape 1.7 mil. Euro. De exemplu, FRD sprijină stabilirea unei reţele naţionale italiene, care să implice diferiţii actori interesaţi în prezervarea memoriei digitale precum instituţiile culturale, instituţiile implicate în e-guvernare, comunitatea de cercetare, industrie, producătorii de conţinut multimedia, cu scopul de a stabili coordonarea la nivel naţional. De asemenea, participă în sprijinirea dezvoltării unui banc naţional de test pentru implementarea modelului OAIS organizat de Biblioteca Naţională din Florenţa. FDR a cooperat în proiecte europene precum PRESTOSPACE, DELOS, MINERVA şi altele pentru a cofinanşa iniţiative cu scopul de a crea o hartă a riscurilor pentru arhivele de sunet din Italia; de a produce ghiduri tehnice legate de cele ale IASA (International Association of Sound Archives); dezvoltarea unui program de instruire pentru profesioniştii din Italia. FRD aduce o experienţă în gestionarea activităţilor Technology Watch pentru proiect (conduce un studiu privind riscurile îmbătrânirii şi fragilităţii tehnologiilor TIC şi în special testarea suporturilor de stocare precum CD-urile, DVD-urile şi cele magnetice).

Vilnius University Faculty of Communication (VUFC)

VUFC este o instituţie de învăţământ superior care asigură servicii pentru o paletă largă de profesii în domeniul informării şi comunicării în Lituania. Înfiinţat în 1991, VUFC este condus de o viziune integrată către informare şi comunicare, privind bibliotecile, muzeele, arhivele, media, intreprinderile de publicare, agenţii informaţionale şi afaceri în domeniul informaţiilor ca parte a infrastructurii informaţionale a societăţii. În acest moment VUFC oferă cinci programe universitare şi zece programe masterale. Cooperarea internaţională şi participarea în proiectele europene şi alte proiecte internaţionale, constituie o prioritate strategică pentru VUFC permiţând instituţiilor de a crea o masă critică privind capacitatea intelectuală pentru educaţie şi cercetare în societatea bazată pe cunoaştere. Facultatea a contribuit la câteva proiecte finanţate de Uniunea Europeană incluzând PubliCa, Pulman şi Cultivate-CEE.

FernUniversität in Hagen (FUH)

FernUniversität din Hagen (FUH) este una dintre cele mai mari universităţi din Germania având aproape 45.000 de studenţi şi 1.700 de cursuri. FUH este nucleul german pentru educaţia colaborativă la distanţă în comunităţile virtuale incluzând dezvoltarea şi utilizarea soluţiilor corespunzătoare. Rolul FUH în DPE se desfăşoară pe două ramuri: ca reprezentant al iniţiativei germane Nestor pentru prezervarea pe termen lung, iar pe de altă parte este în sine un contribuitor la activităţile de cercetare-dezvoltare focalizate pe prezervarea pe termen lung, managementul conţinutului şi a cunoaşterii, sistemele de memorarea peer-to-peer, managementul cunoaşterii pentru locaţiile dinamice, modelarea sarcinilor, contextului, a resurselor şi a proceselor, vizualizarea informaţiei şi a cunoaşterii. Mai mult, diseminează şi coordonează contribuţii suplimentare pentru alţi membri NESTOR, de exemplu Staatliche Universitätsbibliothek Göttingen, Humbold Universität Berlin şi Deutsche Bibliothek, precum şi alţii. FUH contribuie direct prin intermediul Departamentului pentru Ştiinţa Computerelor reprezentat de Preşedintele pentru Aplicaţii Multimedia şi Internet. Acest grup de cercetare condus de Profesorul Dr. Inginer Matthias L. Hemmje este implicat în cercetarea Informaţiei Virtuale şi a Mediilor de Cunoaştere cu un accent deosebit asupra bibliotecilor digitale colaborative distribuite, arhivelor multimedia, regăsirea informaţiei, filtrarea, interconectarea, îmbogăţirea, personalizarea şi vizualizarea informaţiei. Mai mult, grupul are o bază puternică în proiectarea middleware-ului pentru Computerele Mobile cu un accent pe arhitecturile distribuite, peer-to-peer şi managementul datelor localizate distribuit.